Imobilizarea voluntară a unui vehicul se consideră oprire, dacă:

Explicație:
Oprirea reprezintă imobilizarea voluntară a vehiculului pe drumul public pentru cel mult 5 minute, indiferent dacă aceasta are loc pe banda de circulație sau pe acostament, cu condiția să nu fie determinată de necesități legate de circulație, cum ar fi respectarea semnelor de circulație sau evitarea unui pericol. Dacă șoferul alege să oprească din proprie inițiativă și nu depășește 5 minute, această situație se numește oprire. Dacă imobilizarea durează mai mult de 5 minute, atunci devine staționare. Este important să reții această diferență, pentru că legea tratează diferit oprirea față de staționare, atât în ceea ce privește regulile, cât și sancțiunile aplicate. Deci, orice imobilizare voluntară a vehiculului pentru maximum 5 minute, fără un alt motiv impus de trafic sau de regulament, se consideră oprire conform Codului Rutier.